Reglarea frecvenţei ajută la adaptarea sonarului la obiective specifice şi la adâncimea curentă a apei.

Frecvenţele mai înalte utilizează fascicule înguste şi sunt mai potrivite pentru funcţionarea la viteze ridicate şi în condiţii de navigare dificile. Definiţia fundului apei şi definiţia curbei de temperatură sunt mai bune la frecvenţă mai înaltă.

Frecvenţele mai joase utilizează fascicule mai late care permit pescarilor să vadă mai multe ţinte, dar generează şi mai mult zgomot de suprafaţă şi reduc continuitatea semnalului de la fundul apei în condiţii dificile de navigare. Fasciculele mai late generează arcuri mai mari pentru datele returnate de ţintele peşti, de aceea sunt ideale pentru localizarea peştilor. Fasciculele mai late au performanţe mai bune în apă adâncă, deoarece frecvenţa mai joasă pătrunde mai bine în apa adâncă.

Frecvenţele CHIRP vă permit să baleiaţi fiecare puls printr-o plajă de frecvenţe, ceea ce duce la o mai bună separare a ţintelor în apă adâncă. CHIRP poate fi utilizată pentru a identifica ţintele clar, ca în cazul peştilor individuali dintr-un banc, şi pentru aplicaţii în apă adâncă. În general, CHIRP are performanţe mai bune decât aplicaţiile cu frecvenţă simplă. Deoarece unele ţinte peşti pot fi afişate mai bine folosind o frecvenţă fixă, trebuie să aveţi în vedere obiectivele şi condiţiile din apă când utilizaţi frecvenţele CHIRP.

Unele traductoare oferă şi capacitatea de a personaliza frecvenţele presetate pentru fiecare element de traductor, ceea ce vă permite să schimbaţi frecvenţa rapid utilizând presetări atunci când se schimbă condiţiile din apă şi obiectivele.

Afişarea a două frecvenţe simultan utilizând vizualizarea frecvenţei divizate vă permite să vedeţi la adâncime mai mare cu datele returnate de frecvenţa mai joasă şi, în acelaşi timp, să vedeţi mai multe detalii cu datele returnate de frecvenţa mai înaltă.